Piesa Azerbaidjanului, Running Scared, a obținut marele premiul Eurovision 2011. Valoarea piesei nu era de locul 1, dar la Eurovision continuă să funcționeze votul geo-politic.
Azerbaidjan cu piesa Running Scared interpretată de duetul Ell/Nikki – 221 puncte, Italia cu „Madness Of Love”, interpret Raphael Gualazzi – 189 puncte și Suedia cu “Popular”, interpret Eric Saade – 185 puncte, sunt primele trei clasate la ediția 2011 a concursului Eurovision. Sex-appealul exprimat de cuplul Ell/Nikki se pare ca i-a fermecat pe toti europenii. Dar sa fie acesta singurul motiv pentru aceasta victorie neasteptata? Cat despre Italia, renumitul Raphael Gualazzi a interpretat o inovatoare combinatie intre jazz si blues rezultand intr-o melodie captivanta, care isi merita locul castigat. Suedia, reprezentata de un tanar chipes, a cantat o melodie tipica pentru secolul nostru muzical: mesaj 0, dar molipsitoare pentru generatiile tinere datorita repetarii continue a unor cuvinte usor de retinut: I will be popular, I will be popular, etc. Totusi suedezul a facut spectacol prin dans si prin evadarea lui din cadrul de sticla.
Piesa României, “Change”, interpretată de trupa Hotel FM s-a clasat pe un nemeritat loc 17, nedrept față de valoarea ei. Dar dacă nu am fi beneficiat de voturile “tradiționale” ale căpșunarilor și basarabenilor, atunci ne-am fi trezit chiar pe ultimul loc. Foarte multe piese din finala de sâmbătă seara, vor fi uitate peste doar câteva zile. Unde este sprijinul vecinilor nostri?
Votul geo-politic decisiv
Azerbaidjanul a luat 64 de puncte de la 8 țări din fostul URSS și 28 de la 3 țări musulmane. Este greu de crezut că fără acest sprijin geo-politico-religios, Azerbaidjanul ar fi ocupat primul loc. Este pentru prima oară când o piesă câștigătoare nu obține nici un punct de la 11 jurii (12 cu al Armeniei, dar ținând cont de litigiile politice dintre cele două state, lucrul este explicabil). În ceea ce privește piesa câștigătoare, se poate spune un singur lucru pozitiv: în finală interpretarea ei a fost cu o clasă peste ceea ce am auzit în semifinală. Dar, dupa decernarea premiilor cand duetul a trebuit sa recante melodia castigatoare, incantatoarea tanara a gresit multe note. Sa fi fost emotiile de vina?
Este adevărat – tot ca de obicei – țările nordice s-au votat între ele, dar ocupanta locului 3, Suedia, (33 de puncte de la Danemarca, Norvegia, Finlanda și Islanda, la care putem adăuga și cele 22 ale prietenilor din Olanda și Estonia) a avut o piesă mai bună decât cea care a câștigat.
Si totusi cum explicam faptul ca România a luat mai multe puncte în semifinală decât în finală? Ce s-a schimbat de pe o zi pe alta?
În semifinala a II-a, România a ocupat locul 4 (din 19 participante) obținând 111 puncte. Din cele 21 de țări care puteau să ne voteze în semifinală, ne-au votat 17. În schimb, în finală, din 42 de jurii care s-au pronunțat, doar 14 au dat puncte pentru România, totalul fiind de 77. În mod logic, o piesă care se clasează pe unul din primele 5 locuri într-o semifinală, trebuie să obțină în finală mai multe puncte decât prima dată. În cazul României, lucrurile au stat invers. Piesa interpretată de Hotel FM nu a avut nicio „vină”. Nu era una de locurile 1-3, dar putea – mai ales în conjunctura de la Dusseldorf (multe piese slabe, iar cele bunicele/bune, erau cam la același nivel) – după valoare, să se claseze pe oricare dintre locurile din intervalul 4 – 10. Dar erorile echipei TVR, a juriului român și (mai ales) izolarea politică ne-a privat de o clasare onorabilă.
După cum se poate vedea din tabelele de mai jos, conducătorii delegației României au negociat (într-un concurs care are la bază voturile geo-politice și ale emigranților, înțelegerile sunt obligatorii – n.a.) puncte doar pentru semifinală. Dar au negociat prost, pentru că s-au făcut înțelegeri cu țări ca Franța, Suedia, Estonia și Letonia care în finală aveau alte angajamente. În plus este inexlicabil cum de s-au risipit 10 puncte (!!!) în semifinală și 4 în finală pe piesa (slabă rău) Sloveniei, neprimind nimic înapoi. Și cele câte 2 puncte date Ucrainei, puteau fi utilizate în altă parte.
Cine a dat puncte României
Moldova SemiFinala 12 puncte, Finala 12 puncte, Italia SF 12 F 12, Belgia 10 10, Spania nu a votat 8, Cipru 8 -, Franța 8 -, Israel 7 6, Suedia 7 -, Austria 6 1, Estonia 6 1, Danemarca 6 4, Germania 6 -, Slovacia 6 -, Azerbaidjan nu a votat 6, Turcia nu a votat 5, Letonia 5 -, Olanda 4 4, Macedonia 4 -, Irlanda 3 1, Bulgaria 1 6, Ungaria nu a votat 1.
Pe cine a votat România
Moldova 12 puncte 12 puncte, Slovenia 10 4, Belgia 8, Suedia 7 3, Irlanda 6, Danemarca 5, Israel 4, Slovacia 3, Ucraina 2 2, Belarus 1, Azerbaidjan semifinală I 10, Grecia semifinală I 8, Ungaria semifinală I 7, Italia calificată direct 6, Spania calificată direct 5, Lituania semifinală I 1.
Moldova a prins finala la limită
În finală, reprezentanții Moldovei, Zdob și Zdub, au ocupat locul 12 cu 97 de puncte. Piesa Moldovei a avut însă o doză uriașă de șansă, ea calificându-se în finală la limită, de pe locul 10, cu 54 de puncte. Belgia, clasată pe locul 11 în semifinala II a adunat 53 de puncte, iar Slovacia și Bulgaria, clasate pe locurile 12 și 13 au obținut fiecare câte 48 de puncte. Dacă România ar fi dat în semifinală doar 10 puncte Moldovei, atunci Zdob și Zdub ar fi văzut finala la televizor.
Sa nu uitam ca Turcia cazuse din ecuatie, iar imigrantii semilunisti de prin EU au trebuit sa-si concentreze voturile spre o alta semiluna, asa se face ca pe langa tarile musulmane si cele din fostul imperiu sovietic, Azerbaidjeanul a adunat puncte bune cam din toata Europa.
Semilunisti – frumoasa metafora!
Da, asa este. Dar totusi multe incoerente sunt de constatat in toata procedura de votare. Pentru Romania, o supriza placuta a venit din partea Italiei si a Belgiei, in special.
Da, avem romani pe-acolo care si-au facut treaba bine. Pacat ca nemtii n-au incercat sa imbunatateasca sunetul celor de la HotelFM care au pornit la drum pe fortze proprii, fara artificii scoase din studio, asa ca ne-am ales cu un sunet cam infundat pentru o scena ca aia… iar datorita modestiei baietilor nostri, (sau al bunului simtz ardelenesc) nici lumini nu am avut care sa “lumineze” piesa pentru cei ce n-au urechi bune ci vor doar spectacol. Oricum, baietii si-au facut bine treaba, asa cum zici.
Cel mai bun exemplu pentru a-ti sprijini afirmatia este cazul Ucrainei: spectacolul vizual creeat de artista “de nisip” incanta ochiul si fura din concentrarea asupra melodiei, care a avut un efect de afrodisiac. Punctele au fost pe masura.
Am să fac o precizare: Suntem şi eu şi Monica în Grecia, din 30 aprilie 2009.
Am renunţat de mult să mai urmăresc acest gen de competiţie a orgoliilor de cafenea şi a incompetenţelor de toate felurile.
Acolo unde am văzut muzică, a urmat o eliminare rapidă. Unde au existat interese economice puternice, au urmat voturi tip ciupercărie. Unde pe lângă factorul economic mai există şi factorul militaro-strategic, s-au mai dat bonusuri. Cât priveşte votul publicului, e prea mult de explicat cum se manipulează mulţimea prin intermediul show-biz. Mostră: Afiş de 2 metri pătraţi tipărit pe comanda Coca-Cola Inc. “Că aşa vrea muşchii tăi”. Reclamă la Sprite. Să mai caut şi alte mostre de perversiune strategică?
Să fie oare de vină psihologii americani pentru invenţia asta? Sau sferto-doctismul românesc DE MASĂ?
Sincera sa fiu, anul 2011 a fost primul – si poate ultimul an – in care am urmarit cu interes acest concurs. Melodia I can change the world mi s-a parut draguta spre naiva. A fost de asemenea prima data cand am votat. In adancul sufletului eram constienta ca voturile spectatorilor sunt destinate strict companiilor de telefonie mobila si a organizatorilor din fiecare tara. 1€ / sms x zzzzzzzzz sute dw mii de naivi = reteta fericirii financiare a mogulilor Eurovision.
Concursul l-am urmarit in Viena, unde locuiesc de ceva timp. Tin minte ca eram scarbita de transmisiunea austriaca pt ca, in loc sa preia emisiunea direct de la germani, ei (austriecii) au considerat necesar sa suprapuna propriile comentarii peste transmisiunea originala. Asadar, pana si in acest detaliu tehnic si strategic s-a putut recunoaste neagreanta dintre aceste popoare vorbitoare de germana.
P.S. imi cer scuze daca am inclus greseli in comentariu, dar sunt in tramvai si merg la servici. Vatmanii vienezi se cred crosisti si conduc pe masura.