Te am aproape

Stau in pat și ma gândesc

Ce simt cand te privesc.

Imi închid ochii neferit

Si-ți vad chipul fericit.

Prefer sa te privesc

Decat cuvinte sa grăiesc.

Atâtea am de spus

Dar acest moment e mai presus.

Și-ți zâmbesc in gând

Dar o fac oftând.

Sunt doar eu singura pe drum

Aș vrea să fi cu mine acum.

Te rog nu pleca

Mai stai in imaginatia mea

Rămâi, sa te pot mângâia

Așa cum ție-ți plăcea.

In curând ne vom vedea

Și toate se vor schimba.

Pana atunci te am aproape

Printr-o imaginatie aparte.

(Mai stii…?)

Adaptare

Suflet pustiit de seceta

Suferinta ti-a pus peceta.

Te doboara cumplita arsita

A sufletului tragedie nesfarsita.

Ti-ai dedicat viata singuratatii,

Iar moartea eternitatii.

Imi spui sa-ti returnez pretiosul tau rubin?

Doar atat mai contează din al nostru destin?

Ce fac oare acum iarasi? Esti in al meu gand?

Parca am fagaduit sa nu plang…

Dar oare pot?…Trebuie!

Trecutul „Tu si cu mine”

Am devenit prezentul EU.

Inceputul nou, incununat cu miros de liliac,

Ma imbratiseaza cu un iz puternic de afrodiziac.

Am intalnit de curand un alt barbat,

Cu totul si cu totul fermecat.

Toata speranta spre el o indrept,

Nadajduiesc a proceda intelept.

Te iubesc

Privindu-ti chipul

Simt cum se opreste timpul.

Atunci buzele usor se indeparteaza,

Dar ochii umezi te tradeaza.

Vrei sa-mi spui ceva frumos,

Dar tu nu crezi ca-i cu folos.

Si preferi sa taci sa taci…

Haina de gheata s-o imbraci.

Daca-ti spun ca te iubesc

Pun pariu ca ti-o topesc.

Pentru mine vei ramane

Cea mai tare amintire.

Te iubesc cu nesimtire,

Ca esti prima mea iubire.

Mi-e dor…

Mi-e dor de clipele dulci si calduroase,
Cind ma strangeai in brate;
Cind ne ardea aproprierea,
Iar ochi in ochi ne priveam.

Mi-e dor de acel sunet fermecator
Nascut din gatul tau stralucitor.
Din gura ta cuvintele aparte
Gandurile rele le dau la o parte.

Mi-e dor sa te alint, sa te am aproape
Chiar daca trebuie sa stau treaz-o noapte
Suferinta, chin, durere…
Dispar pentru o vreme.

Iti multumesc…

Nenorocitul

Nenorocitul de trandafir s-a ofilit…

Nici macar urme vagi din petalele uscate nu gasesc.

Oare nu l-am ingrijit bine?

Nu i-am soptit vorbe dulci?

Nu l-am udat indestulat?

Sau oare asa a fost sa fie….

Sa ma paraseasca nenorocita asta de floare…

Care si-a infasurat spinii in sufletul meu,

m-a facut sa sangerez neincetat,

si mi-a bulversat intreaga viata!

Acum, ca ma gandesc mai bine,

Incep sa simt bucurie in suflet…

Dupa atata amar de vreme.

Naiva de mine incerca sa invie o dragoste moarta,

Incercam sa retraiesc o iluzie din trecut.

Noroc ca a murit trandafirul,

Pentru ca eu sa renasc.

Multumesc legilor naturii.



Iubesc o iluzie

Vorbele mari pot curba pietre,

Iar faptele mici pot clinti muntii din loc.

Si mi-am scos aseara inelul de pe deget…

L-am pus pe masa si l-am dat uitarii.

Lacrimi de cristal i-au spalat urmele tale,

Lasandu-l stralucitor pe biroul singuratic.

Astazi, dupa atata amar de vreme,

Nu-l mai recunosc de atata praf.

Baietelul meu intreaba curios…

Oare ce reprezinta inscriptiile din interior?

Niste cifre si litere amestecate?

Replica a iesit precum Excalibur din sufletul meu:

Este doar o amintire.

Iar acum o arunc in cufarul trecutului si il inchid pe vecie.

Am iubit o iluzie care a luat sfarsit.

O data si odata toti ne trezim la realitate.

Faci parte din ceea ce a fost:

Ieri Tu..

Astazi doar EU!

Prezentul? O viata linistita.

Asteptarea

Dintre toti, iubite print

Nu stiam a te minti.

Cupidon m-a sagetat,

A te iubi neincetat.

Dar mult te-astept

Si tu nu vii…

Veac dupa veac

Stau si suspin.

Umbrit ti-e drumul

Sau vederea,

De nu ma vezi

Atat de-a aproape.

Esti nepatruns

De dragoste,

Esti numai uns

De flacore.

Visez  a te gasi

Sub fir de trandafir,

Pe-un cal inaripat

Cantand leganat.

Dar totul dispare,

Si raman doar eu,

Asteptandu-te pe tine,

Iubite print…

Stetoscopul sufletului

Am crezut ca suntem prieteni,

Ca imi este un pansament

Niste aripi divine, ce ma imbratiseaza…

Iar tu, de fapt, m-ai dezgolit de sentimente.

Te-ai apropiat de mine cu sange rece

Inarmat cu bisturiu si lame ascutite

M-ai taiat in carne vie sfasaindu-mi inima.

Cu mainile patate de sangele meu,

Mi-ai pulverizat sufletul lasandu-ma pustie.

Ai stiut prea bine ca sunt sesibila,

Ce structura de sticla am…

Dar tu ce ai facut?

Te-ai folosit de naivitatea mea,

Si mi-ai imprastiat sutele de cioburi Pretutindeni,

Dar cat mai departe de mine.

Stetoscopul tau rece s-a plimbat pe pieptul meu golas,

Mi-ai ascultat bataile cordului,

Mi-ai identificat necazurile si suferintele,

Mi-ai descoperit natura sentimentelor…

Si? M-ai ranit cumplit.

Am crezut ca imi esti doctor al sufletului,

Cand colo mi-ai fost medic legist.

M-ai omorat!..dar voi renaste.

Asa cum nimeni nu ar fi sperat,

Imi voi culege praful dispersat

Pana voi reintregi ce ai distrus.

Ganduri care cad in sus

Naste-ma din tine

Ca sa mor in mine.

Merg pe taramul vietii,

Cu o cruce in mana;

Ma uit in jos si vad albastrul cerului,

Ma uit in sus – ma vad pe mine.

Din camasa mea alba se scurg stropi rosii…

Cad pe pamantul

Inflacarat si-l sting.

Imi pun coroana impletita pe cap

Si imi adun gandurile.

Cuiele vechi imi amortesc trupul,

Imi este greu sa ma misc

Si-mi sfasii carnea din stransoare.

Nu te teme, Adame!…

Nu mai pot sa-ti ofer Marul,

Sarpele a disparut si a ramas Omul –

Animal de casa…

Fara ochi si fara creier.

La ce folos sa traiesti daca nu stii cum?

Mai bine animal decat om,

Mai bine lot decat om.

Iar noi – rudele voastre – vom sfarsi creatia,

Pentru ca trebuie sa mori, sa poti renaste

Pentru ca in sus trebuie sa cada gandurile

Pentru ca acesta sunt EU – Omul!

Gustul dulce

Gustul dulce-amar al vietii sta imprimat pe buzele tale.

Da-mi voie sa-ti pozez suferinta,

ca sa-mi pot aduce aminte de continutul rozaliu al ochilor tai negri.

Inger al noptii, inalta-te pe crucea dumnezeiasca la cer.

Furoul cenusiu pierdut ma invaluie; imi vine ca o manusa.

Oh, balerina a cerului! Dansezi pe melodia mortii.

Mi-e frica sa privesc in cioburile oglinzii sparte pe jos…

Dar iti admir in continuare frumusetea divina.

Zbori, zeito, zbori.

Atinge crestele cele mai inalte si vesteste lumii intregi de ceea ce va urma.

De ceea ce va urma?

Da!

Mefisto si Jahve vor duce o ultima batalie pe taramul oamenilor.

Acum este momentul sa tragi ultimele linii in viata ta.

Ingerii si demonii, agitati si speriati,

Soptesc picaturi de vorbe fiecarui om

Pregatindu-l, astfel pentru viitor.

Dar inca nu a sosit ceasul cel din urma.

Mai avem sanse sa ne indreptam greselile.

Eu m-am pus deja pe treaba.

Dar voi?